Ce fel de zgarda sa aleg pentru cainele meu?



In trusoul cainelui, zgarda ocupa un loc foarte important. Un caine ar trebui sa poarte tot timpul o zgarda, pentru a fi mai usor de controlat, iar la plimbare zgarda impreuna cu lesa sunt esentiale. Desi pare simplu la prima vedere, alegerea zgardei potrivite nu trebuie facuta in pripa. Pe piata exista o sumedenie de modele, materiale si functionalitati incat ramanem blocati in fata standului cu accesorii. De aceea in continuare vom incerca sa va ghidam putin prin lumea zgarzilor pentru catei.

Alegerea gresita a zgarzii poate avea efecte nocive asupra patrupedului. Cand cumparam un anumit tip de zgarda ne orientam dupa urmatoarele criterii: talia cainelui,rasa, varsta, scop. Unui Schnautzer pitic nu ii putem pune o zgarda mare, de metal, care sa ii oboseasca si sa ii afecteze coloana. La fel cum un Rottweiler necesita o zgarda puternica, care sa reziste socurilor imprimate de animal.

Scopul nu scuza mijloacele, in acest context. Alegem zgarda in functie de rolul pe care il va indeplini. O zgarda permanenta, cu rol estetic, trebuie sa fie usoara, comoda, sa se curete usor, sa fie rezistenta la uzura si umectare. Pentru plimbare se folosesc zgarzi rezistente, adaptate taliei cainelui. Pentru dresaj se aleg zgarzi special destinat acestui scop.

Marimea zgarzii

Inainte de a purcede la cumparaturi, masurati circumferinta gatului animalului. Infasurati o banda in jurul gatului, care sa se insereze lejer, pentru a nu strangula cainele. Introduceti doua degete intre banda si gatul cainelui: aceasta este dimensiunea potrivita pentru el. Nu uitati: puii cresc repede, asa ca alegeti o zgarda cu o marime mai mare, care sa i se potriveasca si mai tarziu. Reversul medaliei: nu cumparati pentru puiut zgarda care i s-ar potrivi ca adult; fiind prea mare este incomoda.

Tipuri de zgarzi

Zgarda de nylon

Sunt durabile si se pot spala cu usurinta. Ideale pentru cainii care se murdaresc usor sau care inoata. Pot fi cu catarma de metal sau cu sistem de inchidere din plastic. Pot fi folosite atat ca zgarzi permanente cat si la plimbare. Vin intr-o mare varietate de culori, modele si dimensiuni. Au pret de cost accesibil. Nu se folosesc la cainii care isi rod zgarda.

Zgarda de piele

Confectionata din piele de vita sau de caprioara, este foarte rezistenta si suficient de comoda pentru caine. Nu sunt recomandate cainilor care ajung prin apa. Potrivite atat cainilor mici, dar mai ales celor de talie mare, in special pentru plimbare.  Paleta de culori este mare, insa cea de modele este mai restransa (fata de cele din nylon).

Zgarda mixta nylon-metal (eng. Martingale)

Este o zgarda din nylon sau material textil, care prezinta la capete un sistem strangulant din lant metalic. Aparent strangulanta, acest tip de zgarda este foarte comoda. In repaus sau cand cainele nu trage atarna lejer de gatul cainelui. In momentul in care cainele bruscheaza se strange, ins afara sa ii provoace mare disconfort. Recomandata atat ca si zgarda permanenta cat si pentru plimbare. Un astfel de model de zgarda este folosit pentru ogari.

Zgarda de forta

Destinata cainilor puternici, care trag in lesa. Fiecare element al zgarzii prezinta doi pinteni, care se infig in gatul cainelui cand forteaza.  Aceasta produce mai putine daune decat zgarda stragulanta, care ajunge sa preseze pe trahee. Zgarda de forta inteapa pielea cainelui care este fortat sa renunte la tractiune inainte ca stransoarea sa afecteze traheea. Este o varianta mai umana a celei strangulante, insa recomandam folosirea ei cu atentie.

Zgarda strangulanta

Confectionata din lant cu zale de metal, este recomandata doar profesionistilor, intrucat poate produce leziuni ale traheii si corzilor vocale. Folosita pentru dresaj.

Zgarda electrica

Folosita pentru corectarea unor comportamente  nedorite cum ar fi latratul excesiv, trebuie folosita doar de specialisti. Socurile electrice pe care le transmite nu sunt usor de suportat de catre caine. Cele cu jet de apa sau de lamaie sunt mai bine acceptate. Nu sunt destinate plmbatului.

Zgarda antiparazitara

Se poarta permanent, este impregnata cu o substanta anti- purici si capuse. Se tine la gatul cainelui atat timp cat este eficienta (3-7 luni), apoi se inlocuieste cu alta noua. Nu poate fi folosita la plimbare.

In pet-shop-uri veti gasi multe tipuri de zgarzi, intrucat  industria animalelor de companie  este foarte dinamica, iar producatorii aduc mereu ceva inovativ. Aveti in prim plan confortul si nevoile cainelui atunci cand alegeti zgarda.

Cum invatam catelul sa isi faca nevoile afara?



Nu e nimic mai frumos decat un catel care topaie si da din codita in jurul tau. Insa aducerea unui caine in familie importa o multime de responsabilitati. Una dintre ele este deprinderea acestuia cu facutul nevoilor afara. In acest fel scapi de nu-prea-placuta sarcina de a strange "pachetelele" urat-mirositoare de prin toata casa. Unii catei  invata mai usor, altii mai lent, de aceea este necesar sa te inarmezi cu multa rabdare si determinare inca de la inceput.

Pentru aceasta lectie de dresaj ti-ar fi de mare ajutor cateva zile de concediu. Ai nevoie sa petreci cat mai mult timp cu catelul tau pentru a-i cunoaste ritualul de mers la toaleta. Aceasta lectie de dresaj se bazeaza pe depistarea momentului in care cainele vrea sa defecheze/ urineze si scoaterea lui imediat afara.

Exista cateva gesturi care iti semnaleaza ca patrupedul tau se pregateste sa se usureze:
- Se invarte in cerc si se ghemuieste intr-un anume loc;
- Miroase si iar miroase  acelasi loc;
- Calca ritmat, se agita doar intr-un loc.

Cand observi aceste semne, cheama- l pe nume, ofera- i o jucarie, incearca cumva sa ii distragi atentia. Apoi apuca-l si alearga cu el afara, rostind pe un ton ferm si clar „afara” sau orice cuvant pe care doresti sa il asociezi cu aceasta comanda.

Afara asaza-l pe jos si ai rabdare. Isi va relua ritualul de „descarcare”. In momentul in care vezi ca se pregateste sa faca, da-i o alta comanda de tipul „fa caca” sau un cuvant care sa reprezinte aceasta comanda. Majoritatea cainilor pot fi dresati sa isi faca nevoile la comanda. Dupa ce s-a usurat lauda-l, ofera-i o recompensa sau o jucarie.

Repeta aceasta metoda oridecateori  iti surprinzi cainele pregatit de actiune. Cu siguranta accidente se vor mai produce, iar el se va mai scapa si prin casa. Nu il certa! Pe toata durata dresajului, comportamentul negativ fata de caine nu are voie sa fie prezent. Catelusii au un slab control al sfincterelor si fara voia lor se usureaza in casa. Pe langa asta, adaugam si faptul ca poate nu i-ai acordat suficient timp si atentie. Doar daca il surprinzi asupra faptului, exclama tare „Nu” si du- l afara. Nu curata de fata cu el. Va avea impresia ca ii acorzi atentie si atunci data viitoare cand va dori atentia ta va proceda in acest fel.

O alta modalitate de a invata cainele mic sa faca afara este scoaterea acestuia din 2 in 2 ore. Puiutii isi fac nevoile des, cam o data la 2-3 ore. De regula dupa ce mananca, dorm sau dupa o portie buna de joaca.

Du catelul in curte sau in fata blocului pe un petic de iarba verde. Se pare ca iarba stimuleaza cainele sa faca acolo. Plimba catelul in acelasi loc in care si-a facut nevoile alta data. Mirosul lui ramas acolo il va atrage sa faca in acelasi loc.  de fiecare data cad procedeaza conform dorintei tale, lauda-l si recompenseaza-l cu mancare sau joaca.

Numele catelului



Cum il dresam sa isi cunoasca numele?

Numele ofera identitate cainelui; cel putin din prisma noastra. Nu se stie exact cum percepe cainele numele sau insa  cert este ca il invata si raspunde la el. Probabil pentru el nu este decat o alta comanda in urma careia este recompensat sau poate chiar ii ofera o imagine de sine. Cert este ca orice caine primeste un nume, semn al aprecierii noastre, si trebuie sa il invete si sa raspunda la el.

Cu cat catelul este mai tanar cu atat ii va fi mai usor sa isi memoreze numele. Daca deja aveti un caine matur, care a ajuns la dumneavoastra mai tarziu si care poate a primit anterior un nume, atunci inarmati-va cu ceva mai multa rabdare si dorinta de lucru. Invatarea numelui este o comanda relativ usoara, care se preda din primele zile in care patrupedul a pasit in casa dumneavoastra.

Alegerea numelui

Aruncand o privire in pedigree- ul cainilor de rasa vom observa o serie de nume complexe, lungi sau alcatuite din mai multe cuvinte. Dar credeti ca striga cineva cainele pe numele sau complet „din buletin”?! Nu, pentru ca animalului ii este mai usor sa memoreze un nume scurt, sonor. Optati pentru un cuvant monosilabic sau cel mult bisilabic, cu o sonoritate crescuta (care se termina in consoana): Azor, Rex etc. Numele sa fie un cuvant aparte care nu este folosit de noi in conversatiile uzuale. Daca totusi v-ati indragostit de un anume cuvant lung, cu siguranta veti gasi o forma scurta, de alint, a acestuia.

Lectia

Inarmati-va cu o lesa mai lunga (de dresaj) si cateva recompense delicioase. Nu descurajam folosirea recompenselor speciale din comert sau a granulelor uscate, insa pentru a capta la maximum atentia cainelui oferiti- i ceva intr-adevar apetisant: carnita, cascaval, sunca etc.

Pentru inceput desfasurati lectia acasa sau in curte, de preferinta doar dumneavoastra si cainele, eventual o a 2-a persoana care sa tina lesa.

N.B.: invatarea numelui se poate face si spontan, fara o pregatire anume. Incercati sa aveti mereu la indemana niste recompense sau o jucarie. Intre doua activitati casnice rostiti pe un ton vesel numele cainelui si observati-i reactia: daca se intoarce si va acorda atentie, atunci merita ceva bun.

Aceeasi metoda o adoptam si cand folosim lesa. Rolul lesei este de a controla cainele si a-i capta atentia atunci cand este distras de altceva. Smuncim usor de lesa, ii semnalizam ca suntem aici si oferim recompensa.

Repetati exercitiile de cateva ori pe zi, in reprize scurte ca sa nu plictisiti cainele. Nu predati doua lectii de dresaj in acelasi timp. Nu incercati sa il invatati numele si comanda „Aici” sau „Sezi” in aceeasi sesiune. Lasati cea de-a doua comanda pe mai tarziu, in aceeasi zi.

Ce vrem sa obtinem?! In momentul in care il strigam, catelul trebuie sa renunte la orice activitate pe care o intreprindea si sa ne acorde noua atentia deplina. Rostirea numelui nu presupune venirea cainelui langa noi, pentru asta predam comanda „Aici”.

Pe masura ce cainele reactioneaza la nume, putem trece la pasul urmator si ne mutam afara, in parc, unde cainele este distras usor. Aici se da testul si vedem cate de bine si-a insusit numele. Tineti la purtator recompensele, pentru a stimula cainele atunci cand nu raspunde cum ar trebui la rostirea numelui.

Ce sa nu facem?! Niciodata nu asociati numele cu aspecte negative: nu spuneti numele atunci cand il certati pentru ca roade incaltamintea sau a facut pipi unde nu trebuie. Numele sau va fi intotdeauna rostit pe un ton cald.

Divortul - devastator pentru animalul de companie



Un divort da peste cap viata partenerilor implicati, a copiilor, a familiei si prietenilor, dar si a animalelor de companie, care de multe ori sunt uitate in acest razboi sau, mai rau, sunt folosite ca arme.

Prins in aceasta lupta si asaltat din toate partiile cu intrebari, cerinte si mult stres, uiti de cel mai fidel prieten al tau. De regula cainii si pisicile sufera cel mai mult de pe urma acestui nedorit eveniment, insa in multe cazuri de divort sunt implicate si pasari, cai, reptile etc, de cele mai multe ori doar ca valori materiale.

Cel putin in justitia din tara noastra, animalele de casa sunt vazute ca bunuri materiale. Exista cazuri in care unul dintre soti doreste custodia cainelui, pentru ca acesta are un pedigree impresionant si are valoare chinologica mare. In detrimentul animalului care poate este mai atasat de celalalt parinte.

In multe dintre statele americane , exista legi care protejeaza animalele de companie, in acelasi mod in care sunt protejati si copiii. Nu cred ca exageram daca plasam cainele familiei pe aceeasi pozitie cu copilul. Pentru amandoi divortul este devastator si greu de gestionat.

Daca copilul ajunge trist si introvertit, cainele va dobandi un comportament deviant. Tot stresul cauzat de aceasta separare va fi  transformat in latrat, ros sau sapat. Plus o bine inradacinata tristete si apatie.

Cainii sunt animale care adora rutina. Divortul presupune agitatie, separare si impartire a lucrurilor, adica nimic din ceea ce cainele poate tolera.

Chiar daca nici pentru tine situatia nu e usoara, gandeste-te un moment si la el. Cainele nu intelege ce se intampla in jurul lui si astfel nu stie cum sa abordeze situatia.

Fii alaturi de el in aceste clipe grele. Cu siguranta si tu ai nevoie de un prieten de nadejde, care sa te ajute sa treci ami usor peste eveniment. Uita-te in ochii lui si ai sa ii simti toata caldura si afectiunea. Mangaie-l si lasa-l sa te alinte. Asa veti uita amandoi, mavar o vreme, de greutati.

Iesiti la plimbare. Iti va prinde bine putina relaxare, aer curat si deconectare de la probleme. Iar el se va simti mai bine stiind ca inca iti pasa de el si ca ati revenit la activitatile de dinainte, cand totul era bine.

Pentru ca divortul sa decurga bine si pentru animalul de companie, luati in considerare si bunastarea lui. Cu siguranta amandoi il iubiti si ii doriti binele. Lasati orgoliile la o parte in privinta acestui aspect. In nici un caz nu va folositi de animal pentru a-l rani pe celalalt.

Cainii si raul de masina

Multi dintre noi cand eram mici (unii si acum) avem de-a face raul de masina, sau mai corect numit raul de miscare. Nici prietenii nostri blanosi nu sunt ocoliti de aceasta stare neplacuta atunci cand calatoresc cu masina. Ba mai mult, ei nici nu prea inteleg motivul si importanta folosirii autovehicului, asa cum facem noi. Ei asociaza mersul cu masina cu experienta de la destinatie. 90% dintre situatiile de disconfort  in masina la caini sunt provocate de stres. De aceea calatoritul cu masina trebuie asociat cu ceva pozitiv. Intelegand ce se petrece cu cainele dumneavoastra atunci cand calatoreste va ajuta sa luati masurile de preventie adecvate si va asigura o calatorie cu masina placuta impreuna cu un patruped fericit. 

Stresul si inlaturarea lui

Un caine relaxat in masina va calatori fara incidente neplacute. Puiul de caine va fi obisnuit cu masina de la cea mai frageda varsta. Puii si tineretul sunt cei mai predispusi la rau de masina intrucat urechea lor interna este insuficient dezvoltata. Pe masura ce cainele avanseaza in varsta, raul de masina va mai disparea. Totusi exista unii caini care si la maturitate se mai confrunta cu aceasta problema. 

Pentru pui, calatoritul cu masina este o experienta noua si la inceput nu stie cum sa o gestioneze. Depinde numai de noi sa il facem sa se simta bine in autoturism. Daca primele interactiuni cu masina au fost asociate cu ceva pozitiv, atunci catelul va fi relaxat, iar raul de miscare evitat.

Pentru inceput lasati cainele sa se acomodeze cu interiorul masinii, fara a fi in miscare si nici macar cu motorul pornit. Jucati-va si laudati-l de fiecare data cand se simte relaxat inauntru. Puteti folosi o cusca de transport daca doriti, de preferat una din grilaje de metal, care este mai bine aerisita. Dupa ce ati repetat acest exercitiu cateva zile la rand, porniti motorul, observati reactiile si recompensati-le pe cele pozitive. In tot acest timp ocupati scaunul soferului, pentru a invata care este pozitia dumneavoastra in acest ambient nou pentru el.

Apoi cand cainele pare deja acomodat cu statul in masina, porniti la drum.  Faceti plimbari scurte cu masina, pana intr-un parc aflat in apropiere. Lasati cainele liber   15 minute, jucati-va sau alergati impreuna. Cateva zile la rand procedati la fel. In acest fel cainele va asocia mersul cu masina cu o experienta extrem de placuta pentru el si va fi relaxat.

Niciodata primele drumuri cu autoturismul sa nu fie la veterinar sau la salon. Daca de la inceput cainele afla ca la destinatie il asteapta ceva neplacut, pe viitor se va stresa foarte tare cand urca in autovehicul.

Semnele raului de masina

Voma este principalul efect al raului de masina, insa exista si alte semne premergatoare ce indica instalarea starii de rau. Daca le recunoasteti, puteti preveni vomitatul. Acestea sunt: gafait, cascat, schelalait, linsul excesiv al buzelor, salivatie abundenta, tremor, neliniste. La primele semne ca ceva nu este in regula opriti masina, lasati cainele afara sa se plimbe cateva minute. Oferiti niste apa, il va mai linisti.

Sfaturi pentru prevenirea raului de miscare

Chiar daca ati eliminat stresul calatoriei, cainele mai poate experimenta raul de masina, din alte motive independente de el.

Nu mai oferiti mancare cainelui cu cel putin 6 ore inainte de plecare. In  schimb nu il privati de apa.

In masina lasati unul din geamuri coborat de doua degete, astfel in interio sa fie mereu un flux de aer proaspat, racoros.

Asezati cainele in masina in asa fel incat sa priveasca inainte. Folositi un ham de masina, ce se prinde la centura de siguranta, confectionat special pentru catei. In cazul celor de talie mica, veti gasi in pet-shop cosulete destinate calatoriei cu masina. Daca optati pentru o cusca de transport din metal, asezati-o cu fata inspre inainte, pe mijlocul banchetei. Acoperiti lateralele custii cu o patura subtire, pentru ca animalul sa nu mai poata privi in aceasta directie.

Oferiti ceva de rosu. Rosul inhiba senzatia de rau.

Vorbiti calm si laudati cainele. Realizati o atmosfera placuta in autoturism. Daca mai calatoriti cu cineva, asezati-l langa catel. Pasagerul va mangaia si va calma animalul.

Dotati masina cu o husa pentru catei, prosoape, servetele si o sticla cu apa, in caz ca inevitabilul se produce.

Tratament

La medicul veterinar veti gasi o serie de medicamente, numite antimimetice, cu rol in prevenirea senzatiei de rau. Cereti sfatul veterinarului despre ce pastile sunt potrivite pentru cainele dumneavoastra, doza si modul de administrare. Nu tratati cainele cu medicamente similare destinate consumului uman.

Exista si cateva remedii naturale pentru raul de miscare. Ghimbirul este foarte eficient, insa va fi dificil sa convingeti cainele sa il manance. Amestecati in hrana putina pulbere de ghimbir sau ceai de ghimbir, la ultima masa inainte de calatorie. Menta are acelasi efect.

Pisica se urca pe masa! Ce e de facut?!



Orice stapan de pisici se va confrunta la un moment dat cu aceasta problema. Si as indrazni sa spun ca nu numai o data. Si nu doar masa din bucatarie cade victima pernitelor felinei. Vitrinele cu cristalele mostenite de la bunica, biroul cu tot felul de acte aranjate meticulos, masuta cu cafeaua fierbinte sau etajerele cu bibelouri, toate constituie atractii pentru o pisica iubitoare de escalada. Si nu cred ca exista vreo pisica ce nu adora sa se catere. Din fericire exista solutii, chiar unele care sa multumeasca pe toata lumea.

Psihologie felina

Mai intai sa intelegem de ce pisica simte nevoia sa se urce peste tot. Cu siguranta nu o face  ca sa va exaspereze pe dumneavoastra. Totul  este bine intiparit in genetica pisicilor. Pisicile salbatice se catarau in copaci din mai multe motive. In primul rand pentru a vana. Pasarile constituiau o masa copioasa si nu puteau fi vanate decat ajungand in locul unde isi duceau traiul. O pisica se repezea in copac sau orice lucru inalt atunci cand dorea sa scape de un pradator. Chiar si acum pisica de casa evita cateii, catarandu-se. Iar de la inaltime, unde este in siguranta, ii face in ciuda patrupedului. Pentru pisici este mai sigur sa se odihneasca la inaltime decat pe sol, unde sunt expuse pericolelor.  Si nu in ultimul rand, pisicile adora sa aiba o imagine de ansamblu asupra teritoriului. De la inaltime pot urmari fiecare membru al familiei sau animal de companie. Pot surprinde pe oricine fara sa fie vazute. Inaltimea le ofera incredere, putere si siguranta. Pentru ele e firesc sa se catere.

Masa din bucatarie

Sau blatul de bucatarie, este de departe cel mai tentant pentru feline. Aici au sansa sa gaseasca unele resturi alimentare delicioase sau se pot desfata cu o paleta larga de mirosuri. Curiozitatea este si ea un criteriu pentru care pisica alege sa inspecteze masa din bucatarie. Este un loc in care i-ati interzis sa se urce si tocmai de aceea devine interesant de analizat, „cu siguranta se gaseste ceva bun pentru mine acolo, iar el nu ma lasa sa il iau”. Apa de la chiuveta este mult mai buna decat cea din castron, asa ca se va urca pe blat pentru a ajunge la fantana „nesecata”.  Dupa cum vedem, pentru pisica  masa din bucatarie este raiul, locul unde simultan va gasi mancare si distractie.

Din pacate acest obicei nu este sanatos nici pentru pisica, nici pentru stapani. Pisica poate sari accidental pe o plita incinsa, aflata in vcinatate, si se poate rani serios. Pe blatul de bucatarie se pot afla o serie de detergenti, substante chimice si organice periculoase pentru animal. Pentru stapani, nu este igienic sa ajunga pisica  in locul unde se prepara hrana. Pe durata unei zile pisica va trece de cateva ori pe la litiera si se va incarca pe labute cu germeni microbieni, periculosi pentru om. Nu este sanatos nici ca pisica sa guste din mancarea pe care ulterior o va consuma cineva. Parul de pisica ratacit pe alimente sau ustensilele de gatit, poate fi periculos daca este inghitit. Nu va ganditi ca sunteti rau cu pisica daca o privati de aceasta placere a ei. In aceasta relatie de convietuire trebuie trasate si respectate niste limite.

Ce se poate face?!

Exista solutii favorabile doar dumneavoastra, dar sunt si unele care sunt si pe placul pisicii. Exista solutii mai ieftine, dar si unele mai costisitoare; unele de durata, altele doar de moment. Dumneavoastra o alegeti pe cea care vi se pare cea mai potrivita si eficienta in situatia data.

Folia de aluminiu sau banda adeziva. Cu folia de aluminiu captusiti toata suprafata blatului de bucatarie. Se pare ca pisicile sunt oripilate de senzatia tactila si sunetul produs  de aceasta folie. Aplicati banda adeziva pe marginile mesei sau blatului. Cand va sari pisica se va agata de aceasta banda, iar dupa 2-3 patanii va renunta la acest obicei. Din pacate si dumneavoastra va trebui sa va feriti de banda adeziva cand trebaluiti prin bucatarie.

Cutia cu monede. Atat de des folosita in educarea pisicilor. Pisicile urasc sunetele puternice, iar cutia metalica cu monede este un dusman de temut. O puteti agita atunci cand surprindeti pisica pregatita sa escaladeze mobilierul. Sau puteti amplasa mai multe cutii de acest fel pe marginea suprafetei mult ravnite de pisica. Cand va sari pisica va darama aceste cutii, iar zgomotul puternic o va speria pentru totdeauna.

Spray-ul cu apa. O alta strategie de a speria pisica. In acest caz trebuie sa fiti pe faza cand pisica se catara pe masa si sa o stropiti imediat. Dupa cateva experiente de acest fel va asocia cataratul cu ceva neplacut si va renunta.

Dispozitivele anti-pisici. In comert exista diverse dispozitive electronice cu senzori care produc zgomote puternice sau degaja spary-uri de apa, cand pisica se apropie. Amplasati astfel de dispozitive pe mobilierul ravnit de pisica si veti sta linistiti.

Obstacole. Analizati care sunt locurile pe care pisica le escaladeaza cel mai des. Daca se urca pe vitrina, folosind masa de cafea sau un scaun drept ajutor, atunci indepartati acel obiect. Pe de alta parte, amplasati obstacole pe directia folosita de pisica pentru a sari. Mutati cuptorul cu microunde la marginea blatului de bucatarie.

Substante repelente. In comert exista diverse spray-uri cu substante neplacute pentru pisici. Pulverizati pe marginile mobilierului aceste substante, iar pisica nu va mai dori sa se apropie de el.

Ansamblurile de joaca pentru pisici. Sunt de departe solutia cea mai buna. Si sunt si pe gustul pisicii. Acesti „copaci” pentru pisici sunt confectionati din materiale atractive pentru pisici si poseda o multime de componente pe care pisicile le vor adora. Fiind suficient de inalte satisfac si nevoia pisicii de a sta la inaltime. Aici pisica se poate odihni, juca sau ascutii ghearele oricand doreste. Sunt mai „apetisante” chiar decat masa din bucatarie. Recomandam sa amplasati un astfel se ansamblu langa fiecare suprafata pe care pisica o escalada. Atentia va fi distrasa de acest obiect, iar mobilierul va ramane curat. In timp, cand pisica este constienta si indragostita de acest obiect, il puteti muta in camera de joaca. Costul investitiei este mare, insa merita fiecare banut. Pisica va fi fericita, iar dumneavoastra veti fi scapat de problema urcatului pe masa.

Niciodata nu loviti pisica. Dupa cum spuneam pentru ea este un obicei firesc si nu isi va da seama ca a gresit cu ceva. In schimb ii veti spori anxietatea si frica de dumneavoastra si atunci va cauta sa se catere cat mai sus pentru a se simti protejata.

Ce varsta are pisica?!



Mergand pe strada se intampla sa descoperiti o pisica pricopsita, care cu ochi umezi va implora sa o luati acasa. Sau poate v-ati decis sa adoptati o pisica dintr-un adapost. Exista multe situatii prin care puteti deveni fericitul stapan al unei feline, mai mult sau mai putin tanara. Pisica este foarte recunoascatoare, se comporta impecabil, iar relatia dintre voi creste pe zi ce trece. Insa la un moment dat veti dori sa cunoasteti varsta biologica a animalului. Un aspect de altfel esential, pentru a stii cum sa adaptati maniera de ingrijire varstei felinei. O pisica batrana are nevoie de o ingrijire speciala, un puiut necesita mai multa atentie si educatie, iar o pisica adulta, in putere, va poate oferi surpriza unor pui.

Determinarea varstei pisicii se face pe baza unor criterii ce tin de aspectul fizic. Insa interpretarea lor este dificila, mai ales pentru cineva neexperimentat, iar rezultatele nu sunt foarte precise. In multe cazuri chiar si veterinarului ii este dificil sa va ofere o cifra exacta. O pisica de 5 ani nu difera fizic foarte mult de una de 8 ani sau una de 3 ani. In definitiv nici nu ne intereseaza care este varsta exacta. Este necesar doar sa stim in ce stadiu al vietii se afla animalul: pui, adult tanar sau adult batran. Avand aceasta informatie stim din ce pozitie sa abordam pisica: ce hrana are nevoie, ce ingrijiri medicale, ce nivel de activitate, daca poate fi sterilizata sau nu etc. Determinarea varstei nu se reduce doar la un simplu calcul matematic insa nu e nici o mare stiinta.

Dintii

Ofera informatii valoroase despre varsta aproximativa a animalului. Datele sunt foarte precise in cazul puilor. Pisoilor le erup primii dinti incepand cu 2 saptamani si se finalizeaza la 4 saptamani. De la 4 saptamani pana la 3 luni ei au o dentitie de lapte completa si stabila. Incepand cu 3-4 luni dintii temporari sunt inlocuiti de cei permanenti. Vom observa dinti lipsa, dinti care sunt mobili si dinti in curs de eruptie. Pana la 6 luni, toti dintii de lapte vor fi inlocuiti de cei permanenti. Varsta de 6 luni reprezinta adolescenta pisicii. De acum va avea o dentitie completa formata din dinti definitivi, albi, luciosi, ascutiti, cu gingii rozalii, sanatoase.

In cazul pisicilor adulte, dintii ofera doar informatii relative legate de varsta. Ca si la caini, se analizeaza nivelul de depunere al tartrului pe dinti. La modul general clasificarea este urmatoarea:

- Dinti albi, luciosi, curati: pisica pana la 2 ani.
- Depuneri minime de tartru in regiunea gingivala a dintilor: pisica adulta tanara, pana in 6-7 ani.
- Tartrul acopera aproximativ jumatate din dinte: pisica pana la 12- 13 ani.
- Tartru abundent, gingii inflamate si lipsite de elasticitate, dinti absenti: pisica batrana peste 15 ani.

Insa nu intotdeauna dintii respecta aceasta stadializare a depunerii de tartru. In functie de substratul biologic, ereditate, conditiile de viata, alimentatie pisicile pot fi mai predispuse sau mai protejate de aceasta depunere. Pisicile tinute doar pe o dieta formata din hrana uscata, vor prezenta foarte putin tartru, chiar si la varste avansate. Acelasi status se regaseste si la pisicile carora li se asigura o igiena bucala periodica (periaj dentar).  Pisicile abandonate nu primesc atat de multa ingrijire astfel ca va va fi mai usor sa le „cititi” varsta in dentitie. La pisicile batrane se observa si procesul de abrazie (erodare) a dintilor. O pisica in jurul varstei de 12 ani va avea incisivii tociti foarte mult. Si relieful de la nivelul maselelor este mai estompat decat la o pisica tanara.

Ochii

Pisicile tinere au ochii curati, limpezi, vioi, fara scurgeri sau lacrimari (daca sunt sanatosi). Irisul este fin delimitat si viu colorat. Odata cu inaintarea in varsta pisicile incep sa dezvolte cataracta. Ochii apar incetosati, lipsiti de claritate. Irisul isi  pierde din vigoare, iar marginile lui apar perforate. La nivelul lentilelor globului ocular pot aparea linii fine, care arata imbatranirea si fibroza tesuturilor.

Blana

Puiutii au blana moale, matasoasa, subtire, formata din fire subtiri.  Pe masura ce inainteaza in varsta culoare se inchide sau se deschide. Blana devine mai groasa, se inaspreste, iar la varste inaintate pot aparea firele albe. Incaruntirea afecteaza si pisicile. O pisica cu zone incaruntite este foarte batrana, probabil in jur la 20 de ani.

Maturitatea sexuala

Pe la 5-6 luni pisicile incep sa isi manifeste sexualitatea si asa numita maturitate sexuala. Masculii sunt mai precoce decat femelele. Ei incep sa isi marcheze teritoriul, sa sprayeze continuu orice obiect din mediul inconjurator. Testicolele incep sa se evidentieze.

Femele au primul ciclu undeva intre 6 si 12 luni. In aceasta perioada sunt foarte vocale si afectuoase si cu siguranta veti remarca evenimentul. Pisicile foarte batrane nu mai au ciclu regulat sau pot chiar sa nu mai aiba deloc.

Aspectul fizic general

Pisicile tinere au corpul viguros, musculos, pielea elastica si mersul elegant. Blana este sanatoasa, lucioasa si acopera uniform toate regiunile corpului. Pisicii batrane ii atarna burta si penduleaza dintr-o parte intr-alta in timpul mersului. In contrabalanta la nivelul spatelui se poate vedea proeminenta oaselor, chiar daca pisica e bine hranita. Mersul poate fi afectat de prezenta artritei.

Atitudinea

O pisica batrana va deveni mai apatica, va dormi mai mult, va prefera singuratatea si va dori sa fie atinsa mai putin. Prezenta copiilor s-ar putea sa fie deranjanta pentru animal. Totusi asta nu inseamna ca nu ii veti mai oferi atentie si afectiune. Se va juca mai putin si se va hrani cu dificultate. Spre dosebire de pisica tanara, energica, iubitoare de atentie si jocuri, cu un apetit nemasurat.

In determinarea varstei pisicii trebuie cumulate informatiile primite din toate sursele de mai sus si abia apoi facuta o estimare. Medicul veterinar sau cineva cu mai multa experienta va reusi sa va ofere un scor cat mai strans, apropiat de realitate.